Inimioare de turta dulce

Morcoveata si-a invitat astazi toti prietenii in vizita. Era foarte bucuros la gandul ca se vor juca si ca vor petrece o intreaga dupa-amiaza facand tot ce isi doresc.
Invitatie au primit purcelusii, pisoii si puii de catel precum si rama Pastaie. Dar erau insotiti bineinteles de parinti, de purcelul Pepene si sotia lui, doamna Dovleac, de motanul Fular si domna pisica Manusa, de dulaul Urzica si doamna dulau Papadie.
De fapt era o petrecere in toata regula, si nu se intampla pur si simplu, ci datorita unui eveniment foarte important.
Se implineau cinci ani de cand mama si tatal iepurasului se intalnisera pentru prima data si Morcoveata s-a gandit sa le organizeze o petrecere surpriza.
Fiecare dintre familii urma sa pregateasca ceva de mancat si asta nu oricum, ci respectand tema petrecerii „Inimioare de turta dulce”. Si asta pentru ca, in secret, Morcoveata si doamna Strofa, barza, au pregatit cu o zi inainte turta dulce in forma de inimioare.
Familia Pepene si-a luat rolul in serios si a pregatit o placinta cu dovleac pe care a desenat cu feliute de mar o casuta si doi copacei.
Familia Fular a pregatit papanasi cu branza pe care i-a acoperit cu dulceata de zmeura.
Familia Urzica a pregatit un cos cu struguri si gutui.
Pastaie nu avea nici o idee, s-a invartit o zi intreaga prin gradina si degeaba. Nu stia ce sa faca si ii era foarte rusine sa recunoasca asta. Cum va arata el in momentul in care ii va strica surpriza lui Morcoveata, spunand intregii petreceri ca el nu are nici un cadou?
E clar, se va face de rusine si nimic nu il putea salva din situatia asta, ii venea sa planga, sa se bage sub pamant si sa nu mai iasa de acolo zile in sir.
Asa se perpelea Pastaie pana cand dadu cu nasul de un butoi. Butoiul se clatina iar de pe butoi se rostogoli un melc ce ii cazu direct in cap lui Pastaie.
- Au! Tipa Pastaie. Uite ce cucui mi-a iesit din cauza ta!
- Din cauza mea? Tu esti de vina ca te-ai izbit de patul meu. Mi-a luat o saptamana sa ma sui tocmai acolo sus, zise melcul trist. Si daca vrei sa le faci un cadou, scrie-le niste versuri, celor care se iubesc le plac intotdeauna versurile.
- Versuri! Versuri! Da, ce idee buna mi-a venit! Rase fericit Pastaie si pleca spre casa lui Morcoveata. Cel mai bun cadou pe care puteam sa-l fac! Ce destept sunt! se bucura Pastaie, iar in urma lui se auzi cum melcul bombanea incercand sa se suie din nou pe butoi.
Si iepurasului Morcoveata i s-a parut foarte buna ideea lui Pastaie si s-au apucat impreuna sa compuna cate o strofa pentru fiecare bucatica de turta dulce pregatita de domna Barza.
Seara a venit si toata lumea a s-a indreptat cantand „La Multi Ani” catre casuta iepurasilor. In fruntea tuturor era Morcoveata, foarte emotionat de sarbatoarea familei lui, dar mai ales de rolul sau de organizator.
Musafirii au fost invitati inauntru, au cantat, au dansat, au mancat placinta de dovleac si papanasi. Parintii si-au amintit cum era inainte sa se nasca puiutii lor, ce faceau oare cu tot timpul pe care il aveau atunci, in timp ce se uitau cu drag la copilasi jucandu-se.
Atentie, atentie, adunati-va langa mine
Urmeaza surpriza plina de iubire
Vom manca cu totii inimioare de turta dulce
Si vom citi cate un ravas, sa vedem ce ne aduce
Apalauzele au izbucnit si toata lumea s-a repezit la turta dulce pentru a simti gustul bun si proaspat dar mai ales pentru a asculta urarile scrise de Morcoveata si Pastaie.
Domnul Pepene si domna Dovleac
Se cunosc de mult timp, aproape de-un veac
Si imediat o familie minunata au intemeiat
Sase purcelusi grohaitori i-au inconjurat
Purceii s-au strans repede si in aplauzele tuturor doamna Strofa le-a facut o poza, fiecare dintre ei tinand o placinta sau un strugure in mana.
Domnul si Doamna Urzica
S-au cunoscut la un spectacol de muzica
Si-au admirat unul altuia blana pufoasa
Si acum patru catelusi au acasa.
Si au continuat incurajati de veselia celor din jur:
Domnul Fular si Doamna Manusa
S-au cunoscut cand au dat cu capul de-o usa
In timp ce alergau amandoi dupa un fluture
Si pe cucui si-au pus cate un plasture.
Seara s-a incheiat cu poezia dedicata sarbatorilor, parintilor lui Morcoveata:
Salata de morcovi are gust de minune
Pentru orice iepuras din aceasta lume,
Dar cand o mananci la masa in familie
Totul in jur cu iubire te invaluie.
A fost o seara pe care toate familiile din poiana de langa padure o vor tine minte, gustul de turta dulce in forma de inimioare le va reaminti in fiecare zi de iubirea si grija ce si-o poarta unul altuia.
Iar povestea petrecerii de turta dulce a ajuns departe, la inaltime, tocmai pe capacul unui butoi. Acolo unde un melc somnoros le explica prietenilor lui cum a ajutat intreaga poiana cu idea lui mareata.

Oglinjoara din poiana

Astazi nu e o zi oarecare, ci este sambata, 7 ianuarie. O zi pe care o asteptau cu totii de mult, de cateva saptamani. Ziua in care se va organiza o piesa de teatru la care aproape toata lumea a primit un rol in povestea „Alba ca Zapada”, si cu totii erau dornici sa isi invete rolurile si sa-si pregateasca costumul. Daca cineva ar fi intrebat-o pe barza, adica pe doamna Strofa, aceasta cu siguranta ar fi raspuns ca astepta ziua asta de cand s-a nascut. Ea avea rolulul imparatesei, si trebuia sa invete sa fie rea, sa faca vraji si sa para inspaimantatoare.
- Oglinda, oglinjoara,
cine e cea mai frumoasa din tara?
Cine are ciocul lung si coada scurta,
Picioarele lungi si nu are burta?
Morcoveata se uita mirat la doamna Strofa, vazand cum aceasta vorbea cu o baltoaca din mijlocul drumului si cum radea fericita sa vada ca oglinda ii arata chipul ei si nu al altcuiva, mai ales nu al Albei ca Zapada. Micul iepuras stia la fel de bine ca toti ceilalti vecini ca doamna barza vorbeste tot timpul singura, cu voce tare si mai ales in versuri. Chiar de aceea lui ii placea sa treaca pe langa cuibul berzei, ca sa traga cu urechea, sa vada ce mai nascoceste. Insa astazi venise cu o treaba importanta.
- Buna ziua, zise Morcoveata. Domna Barza, eu am primit rolul de pitic, voi fi Mutulica. Si de aceea am nevoie de un costum de pitic, mama mi-a zis ca sigur ma puteti ajuta, sa-mi dati o idee cum sa-l fac.
- Buna ziua, Morcoveata
Deci un pitic am in fata
Iti trebuie o barba sura
Si o haina pe masura.
Mutulica... A,da! Maneci lungi
Si in cap o scufie cu dungi.
Dar inainte de costum
Gusta marul asta bun
Este delicios pentru printese
Dar mai ales util pentru imparatese.
Si barza zambi cu tot ciocul si ii baga sub nas iepurasului un mar mare si frumos, jumatate verde si jumatate rosu.
- Va multumesc, spuse Morocoveta alb la fata de frica, si pleca repede spre casa. Era convins ca marul este otravit si de aceea nu mai ceru nici un costum de la imparateasa, adica de la barza. Nu stia daca domna Strofa vorbea serios sau daca doar interpreta rolul din poveste, insa i se facuse o frica groaznica.
- Stai linistit puiule, e doar o poveste, zisera pe rand si mama iepure si tatal lui Morcoveata. Cum sa-ti fie frica de doamna Strofa, care e asa de buna si de simpatica.
- Mai mult decat atat, continua tatal iepure. Nu stiu a cui a fost ideea asta si cine a impartit rolurile, insa mie nu-mi place deloc ce a iesi. Eu voi avea rol de cal. Calul printului mai exact, si toata povestea nu am altceva de facut decat sa pasc langa gardul castelului. Eu nu vreau sa pasc, vreau sa rontai morcovi.
- A, interveni si mama lui Morcoveata, si nu stii totul. Cine crezi ca are rolul de print? Ai ghicit, e porcul Pepene si tu va trebui sa-l duci in spate, cal fermecat ce esti.
Toate pareau cu susul in jos si Morcoveata nu mai intelegea nimic. Cum va iesi teatrul daca nu exista personajele adevarate, ca cele din carte? Tatal lui e un cal, printul e tatal purceilor, Alba ca Zapada e pisica Manusa, purcelusii sunt pitici ca si el. Cine sa mai inteleaga povestea asta?
Insa, exact cum il sfatuise mama lui, nu se mai gandi la imparateasa si la mar ci se apuca sa-si faca un costum. Si nu trecu mult si iepurasul arata exact ca piticul din poveste. Bluza tatalui sau atarna ca o rochita si avea manecile pana in pamant. Caciula cu dungi a mamicii ii statea pe ochi si ii acoperea complet urechile. Acum intelese ca in felul asta cu totii vor arata exact ca in carte, costumele erau salvarea lor.
Peste numai cateva ore in mica poiana dintre sat si padure se stransesera cu totii, atat actorii costumati cat si spectatorii, care mai de care curiosi sa vada piesa sau dornici sa vada ce fel de prajituri vor manca la sfarsit, daca sunt pregatite si bucatele de ciocolata sau nu.
La castel totul decurgea minunat
Insa barza pe loc s-a’nfuriat
Pe vanatorul Pastaie l-a trimis in padure
Dar pisica Manusa l-a rugat sa se-ndure
Si acesta i-a dat drumul si pisica a fugit
O noapte intreaga printre copaci a ratacit
Pana a gasit o camaruta micuta si tare frumoasa
Unde sase purcei si un iepuras isi facusera casa
Unul dintre ei era chiar Morcoveata
Care, cand sa-si zica rolul, a calcat pe o verdeata
A cazut si s-a rostogolit pana la gardul de piatra
Unde astepta printul Pepene si calutul iepure tata
Doamna Strofa a facut o potiune magica din cafea
Ce a transformat-o pe loc intr-o baba batrana si rea
Si a speriat toti spectatorii de la teatru
Si mai ales pe un catelus dintre cei patru.
A pregatit marul otravit pe jumatate
Si pisica Manusa a muscat si a cazut pe spate.
Toti purcelusii si Morcoveata au inceput a plange
Au fugit dupa baba rea cu bete, sa o alunge
Iar barza, baba rea, a cazut intr-o groapa adanca
Prefacandu-se lovita si ranita pe-o stanca.
Iar purcelul print Pastaie, calare pe-un iepure
A luat-o in brate pe printesa Manusa foarte repede
Si cu un pupic a inviat-o pe loc
In aplauzele multimii ce nu se miscase deloc
De langa scena teatrului din poiana de langa padure
Unde toata lumea a devenit azi un actor de renume.

Sapte ianuarie nu va mai fi o zi oarecare de acum incolo in poiana dintre sat si padure. Va fi tinuta minte ca prima zi din care cu totii vor spala merele de doua trei ori inainte sa le manance, de frica sa nu fie otravite de cineva invidios pe frumusetea lor. Si asta pentru ca oricine intreba baltoaca din mijlocul drumului „Oglinda Oglinjoara, cine e cel mai frumos din poiana?” aceasta ii lasa sa inteleaga ca fiecare dintre ei este cel mai frumos, nu doar Alba ca Zapada.