Scoala de meserii

Pastaie s-a trezit de dimineata si s-a intiiins cat era el de lung, incercand sa se dezmeticeasca dupa asa un somn bun si odihnitor. Era o zi insorita, calduta si in jur se vedeau tot felul de flori frumoase, lalele, narcise si chiar si o tufa de liliac.
„Hei, Pepene”, striga el catre purcelul din gradina. „Ce e agitatia asta?” Toti purcelusii fugeau prin gradina, guitand si izbindu-se unii de ceilalti.
„Purcei, alinierea!” Striga Pepene, fara sa-l auda pe Pastaie. „Va rog linistiti-va, nu ne putem juca asa! Opriti-va!”
Dar purceii continuau sa se certe:
„Eu sunt bucatar si tu trebuie sa mananci ce am pregatit!” zicea unul dintre purcei, incarcand sa-l faca pe fratiorul sau sa inghita o bucata de noroi.
„Eu sunt doamna doctor, scoate limba sau iti dau cu stetoscopul in cap!” tipa o purcica roz la fratiorul ei mai mic, in timp ce acesta incerca sa scape, si sa sa se ascunda dupa cotet.
„Eu sunt postas si daca ma superi te bag in geanta mea cu scrisori si nu te mai scot de acolo!” grohaia un purcelus cu o pata neagra pe urechea stanga iar fratiorul lui dadea sa planga de suparare.
Pastaie nu stia ce sa zica, ii venea sa se bage la loc sub pamant si sa iasa cand toata cearta s-a terminat. Dar era o zi prea frumoasa ca sa o strice din cauza unor purcelusi atat de galagiosi.
„Urzica, hai sa-l ajutam pe Pepene”, ii zise rama dulaului. Imi vine sa imi inod coada de suparare cand ii vad pe purcelusii astia certandu-se intre ei.
„Liniste!!!!!” latra Urzica cat putu el de tare.
Toti purceii s-au oprit si au facut ochii mari. Din cauza sperieturii, purcelul cu pata pe ureche a inceptut sa sughite: „Hac!” se auzi in toata curtea si motanul Fular si doamna Manusa incepura sa rada...
„Ce vreti voi sa faceti de fapt?” incepu Pastaie. „Hai mai bine sa ne jucam cu totii si poate o sa fie mai bine. Si cu siguranta ceva mai liniste”.
„Hac!” se auzi din nou.
Purcica roz cu stetoscopul la gat isi lua inima in dinti si zise:
„Pai noi incercam sa ne jucam asa: fiecare dintre noi trebuie sa-si aleaga o meserie, sa spuna ce inseamna asta si ceilalti sa spuna ce meserie este aceea.”
„Hac!” fu de acord fratiorul ei.
Ce joc frumos, se bucura Pastaie, „si de ce ati ajuns sa va certati?”
„Pai, in primul rand, nu ne-am putut hotara cine incepe si, in plus, nu stiam decat trei meserii iar noi eram sase”. Se rusina si lasa privirea in jos. „Si daca nu ma lasa pe mine sa fiu doamna doctor le dau cu stetoscopul in cap”, se incrunta purcica, uitandu-se urat la fratiorii ei.
„Nimeni nu da cu nimic in cap, si mai ales nu o doamna doctor, care are grija de capetele celor din jur”, se burzului Pastaie.
Hac! Il aproba fratiorul patat.
Si Pastaie le explica felul incare ar trebui sa se joace. Le sopti fiecaruia dintre ei ceva la ureche. Au inceput sa se gandeasca si dupa doar cateva minute si-au luat rolurile in serios.

Am un halat alb, ochelari si boneta
Stetoscop, termometru si eprubeta
Te fac bine de te-nteapa in gat sau te doare un picior
Ati ghicit, imi plac copiii si ma numesc doamna Doctor.

Imi atarna pe umar o geanta plina de scrisori si plicuri frumoase
Nu le citesc, ti le aduc tie, alerg toata ziua cu bicicleta printre case
Mi-ar prinde mult mai bine sa conduc o motocicleta cu atas
Si ma bucur sa va vad in fiecare zi, ati ghicit, sunt un Postas.

Cui nu-i place o musaca bine coapta scufundata in smantana
O ciorbita cu perisoare, nu poti sa lasi lingura din mana
O portie de papanasi sau o friptura la gratar
Cum sa nu, ati ghicit, sunt un Bucatar .


Cine nu e atent si se joaca cu focul a gresit
Poate sa strice tot ceea ce parintii lui au muncit
Sper ca nu veti avea nevoie de mine deloc
Ati ghicit, sunt Pompier si va apar de foc.

Patutul, dulapul, scaunelele, cuierul, usile si masuta pe rotile
Au fost o mana de crengi inainte sa ma cunoasca pe mine
Tot ce fac eu miroase a brad sau a scoarta de artar
Si de data asta ati ghicit, sunt un mester Tamplar.

Am grija ca totul sa fie bine, nimeni nu scapa nepedepsit
Daca cumva trece strada pe rosu pentru ca e prea grabit
Daca esti corect cand ma intalnesti nu ai de ce sa fii trist
Pentru ca eu te apar de cei rai, ati ghicit, sunt un Politist.

Ziua insorita a continuat fara certuri si fara galagie, doamna doctor nu a avut nici un pacient, postasul a adus cate o scrisoare fiecaruia, invitandu-i la o prajitura facuta de purcelusul bucatar. Nu s-a iscat nici un foc, asa ca pompierul a ajutat la pusul sucului in pahare, tamplarul a mesterit cate un scaunel pentru fiecare. Si in tot acest timp purcelul politist cu pata neagra pe ureche i-a urmarit cu atentie, nu care cumva vreunul din ei sa arunce vreun servetel pe jos, pentru ca ii astepta o amenda usturatoare. Iar cum servetelele erau luate de vant din cand in cand o parte din prajituri au ajuns la Manusa, Fular sau Pepene, care se lingeau pe bot dupa fiecare amenda rontaita. Iar cat timp mancau in mijlocul tuturor statea Pastaie, mandru de elevii lui de la scoala din gradina.