In gradina

Hai copii, e o zi minunata, sa iesim la joaca, se auzi vocea mamei, iar cei doi fratiori se imbulzira pe usa din spatele casei, care dadea in gradina. Andreea se impiedica de motanul Fular, in timp ce pe Andrei il lingea pe fata de zor Urzica, dulaul familiei.
Erau foarte fericiti ca isi pot petrece sfarsitul de saptamana la tara, in aer liber, iar animalele din curte erau si mai fericite ca cei doi fratiori au venit sa-i viziteze si sa se joace cu ei.
Nu era insa o vizita intamplatoare, in toamna asta se intamplasera multe lucruri, ce-i facusera pe cei doi sa bata drumul tocmai de la ei de acasa, din apartamentul lor plin de jucarii. Venisera sa-i vada pe noii membri ai familiei.


Prima surpriza! anunta mama, iar privirile celor doi se indrepta catre sase pui vargati de pisica. Motanul Fular, un grasan lenes si dungat, se intindea de bucurie si mieuna mandru de el si de puii care dormeau inghesuiti langa mamica lor, pisica Manusa. Ea avea grija ca nimeni sa nu-i atinga, erau prea gingasi char si pentru a fi atinsi de degetelele celor doi fratiori.
Andrei si Andreea tropaiau de fericire, mai mai sa-i trezeasca pe pisoi, dar imediat atentia lor a fost atrasa de altceva.

A doua surpriza! anunta si tatal copiilor, in timp ce Urzica dadea din coada si alerga in jurul sau. Doi pui rotunzi si patati si-au scos boticele dintr-un castron cu lapte, zicand parca „Bine ati venit!” In loc de urare se auzi doar un scartait, cei doi pui nu stiau sa latre inca. Imediat cei doi aterizara in bratele copiilor, acceptand cu placere sa fie trasi de urechi, gadilati si mangaiati.
A treia surpriza nu mai apuca sa fie anuntata, pentru ca, ca din senin, se starni o ploaie rece ce-i alunga pe pisoi si pe catei in culcusurile lor. Iar copiii fugira in casa inainte ca stropii mari de ploaie sa se ascunda in suvitele lor castanii.


Acum doua perechi de ochi priveau triste pe geam cum apa uda iarba, iar aleea se umple de noroi. Parea o zi in care nu se vor mai putea juca. Probabil se vor intoarce mai devreme acasa. Simteau ca excursia lor s-a terminat, desi abia ajunsesera aici.
Hai Pastaie, e o zi minunata, sa iesim la joaca! se auzi vocea mamei rama si puiul ei o lua la fuga printre firele ude ale ierbii. Era ce-a dea doua ploaie pe care o vedea mica rama si i se parea ceva minunat. Taratoarelor nu le place pamantul uscat si curat si de aceeasi parere era si Pepene, taticul celor 8 purcelusi veniti pe lume saptamana trecuta.
Salut Pastaie, zise Pepene, sa te feresti de noi, ca azi e o zi numai buna de rostogolit prin noroi, zise tata porc si le arata purcelusilor una din tumbele lui preferate, prin care reusea sa se murdareasca peste tot doar dintr-o rostogolire.
Hai si voi, cate unul, nu va inghesuiti!
Pastaie stia ca purceii sunt mari si neatenti si de aceea alese o baltoaca mai ferita, acolo unde un purcelus rodea o scandura smulsa dintr-un gard.
Cele doua perechi de ochi din spatele geamului devenira mari si mirate. Cum se putea cineva distra pe o vreme ca asta, cand tot ce poti face e sa stai in casa si sa te uiti la televizor?

Se pare ca surpriza numarul trei s-a acoperit de noroi, rase tatal copiilor. Am vrut sa vedeti si purcelusii, insa trebuie sa asteptam sa treaca ploaia.
Poate nu trebuie sa asteptam, zise mama, facand cu ochiul. Putem inventa chiar si surpriza numarul patru, zise ea, scotand ca de nicaieri doua pelerine de ploaie. Si cizme de cauciuc, care se potriveau perfect cu cele patru picioruse ce tropaiau deja langa usa.
In cateva minute Andrei era calare pe Pepene, Urzica latra sarind din balta in balta iar Andreea studia cu atentie incercarile lui Pastaie de a se catara pe o piatra alunecoasa.
Nu a trecut mult timp si cu totii aveau culoarea noroiului, si cu toate astea erau bucurosi sa petreaca o zi minunata in gradina. Chiar daca nu avea toata lumea o limba lunga care sa le fluture, precum cea a dulaului Urzica. Iar daca ar fi avut coada, atunci cu siguranta ar fi dat cu totii din ea.