Poveste de Paste

Buna dimineata Morcoveata, zise mama iepure, in timp ce pregatea micul dejun. Hai, da-te jos din pat. Azi e o zi importanta! Sau ai uitat? Mama iepure ii dadu un cot tatalui iepure, care era cat pe ce sa verse sucul de morcovi. “Nu am uitat, maine e Pastele si azi pregatim oua pe care le ascundem in gradinile copiilor” se dezmetici Morcoveata. Asa e puiule, eu si tati am pregatit deja vopselurile inainte de a te trezi tu. Avem vopsea de ciocolata, vopsea de acadele, vopsea de frunze de menta, vopsea de scoarta de copac si chiar si vopsea de morcovi.
Vopsea de ciocolata? Sper ca pastram si noi cateva oua, doar nu o sa le dam pe toate copiilor… mormai iepurasul somnoros.
Hai, rase tata iepure, fugi si adu ouale. Dar ai grija, chiar si in ziua de Paste mai vin lupi prin zona, si lor le plac ouale.

Morcoveata isi lua masinuta de jucarie si topai fericit spre gradina, acolo unde locuia familia Omleta, cunoscuta in intreaga zona pentru ouale mari si gustoase pe care le faceau. In aceasta dimineata, doamna Omleta, gaina, alerga dupa puisorii sai. Plouase de dimineata si puii alergau dupa toate ramele ce iesisera din pamant. Fugeau in toata directiile, izbindu-se unii de ceilalti si facand un zgomot infernal.
Bine ai venit Morcoveata, te asteptam, zise domnul Omleta, cocosul. Ouale sunt pregatite pentru tine, hai sa te ajutam sa le pui in cosulet. Dar am o rugaminte. Sa ascunzi un ou imbracat in ciocolata chiar in florile din fata casutei de peste drum. Acolo sta o fetita foarte draguta, care ne arunca boabe de porumb in fiecare dimineata.
Asa o sa fac, zise Morcoveata si topai fericit mai departe, cu gandul la pensulele inmuiate in ciocolata si in tot felul de sosuri gustoase.

Cioc Cioc, / Buna dimineata ghemotoc, / ce ai tu acolo-n cos? Pare-a fi ceva/ numai bun de a manca / sau cu care m-as juca / asa e? / sau nu-I asa?
Buna dimineata d-na Strofa, chicoti Morcoveata. Era o zi insorita si d-na ciocanitoare iesise prin poina. Toata lumea o cunostea pentru ca era mereu vesela si vorbea tot timpul in versuri. Spunea oricui o intreba, ca asa ii sta bine unui cantaret. Ciocanitul copacilor este un cantec si orice cantec are si versuri, se infoia ciocanitoarea explicand.
“Sa stiti ca nu o sa ascund oua in scorbura vreunui copac, ca sa nu-l spargeti cu ciocul dumneavoastra ascutit” Ciocanitoarea rase de idea iepurasului si-I ura drum bun / si spor la vopsit / sa ascunda bine ouale, /sa fie greu de gasit.

Tot restul zilei, familia de iepuri a pictat oua, a amestecat vopseluri. Morcoveata era foarte fericit, iar mama si tata iepure l-au laudat pentru priceperea lui. Iar iepurasul nu stia ce sa faca a doua zi. Carui copilas din cartier sa-I duca oul imbracat in ciocolata cu gust de alune? Sau pe cel de culoarea scoartei de copac cu gust de rosie? Sau pe cel verde ca menta cu gust de ciuperci?
Iar parintii l-au linistit, spunandu-i ca fiecare copilas va gasi cu siguranta oul pictat care i se potriveste cel mai bine, si care ii va place cel mai mult, pentru ca asta inseamna Pastele, surpriza de a gasi bucurie in orice lucru care ne inconjoara.