Gradinita in padure

Capsunile stateau una peste alta, scaldandu-se intr-un sirop cu mult zahar intr-un vas mare, mare de tot, sprijinit pe o buturuga. MorMor il pazea nu care cumva sa se impiedice cineva de el si sa-l rastoarne. Cand nu era nimeni atent, sterpelea o capsuna si o manca, avand grja sa ascunda lingurita si sa se stearga de sirop.
La doar o aruncatura de bat mai departe, Rita pregatea paharele cu apa si ordona borcanelele cu sirop. Vroia sa fie intr-o ordine anume, brad, mure, coacaze, zmeura. Cum insa toate borcanele aveau aceeasi culoare, Rita trebuia sa guste din fiecare sirop sa se asigure ca sunt in ordinea corecta. Si le verifica la fiecare cinci minute, zambind cu gura pana la urechi, mandra de rolul ei si incantata de gustul siropurilor.
Rafa statea in mijlocul curtii si privea de sus. Toate pareau in ordine in coltul din stanga. In coltul din dreapta inca se mai lucra. Rila si Vulpita aranjau un covor de frunze. Teposila puse in mijlocul scenei un cos mare, plin cu flori proaspat culese.
In cateva minute totul era gata pentru serbarea gradinitei din padure.
Doamna educatoare a tras cortina si cei sase prieteni s-au vazut fata in fata cu toate animalele padurii, venite sa vada cu ce s-au pregatit in acest an? Poezii, piese de teatru, ghicitori?
Prietenii nostri aveau emotii, desi repetasera rolurile de multe ori saptamanile trecute.
Primul a venit in fata scenei MorMor. Si-a luat inima in dinti si a inceput:
“Sunt un copac viguros
Plin de conuri si de ace
Sunt destul de racoros
Cine sunt? Hai, vino-ncoace
Sa-mi raspunzi la intrebare”
Si toata lumea adunata in poiana a strigat in cor: “Bradul” aplaudandu-l pe urs.

“Sunt o palarie colorata
Am o tulpina cauciucata
Plina de buline si culoare
Stie cineva ce sunt eu oare?
Toata poiana a raspuns: “Ciuperca” aplaudandu-l pe Teposila. De emotie, ariciul se restogoli pana in capatul celalalt al scenei.

“Toti ma plac sau ma mananca
Imi place sa ma scald in roua
Sunt verde daca ma ploua
Dar ma-ingalbenesc la soare
Stie careva ce sunt eu oare?
O parte din sala a ramas pe ganduri, insa o caprita striga fericita “Iarba!!” si Rita pleca razand la locul ei. Ghicitoarea ei fusese cea mai grea de pana atunci.

“Stam ascunse printre frunze micute
Ne place soarele si suntem grasute
Suntem gustoase si parfumate
Culege-ne doar daca suntem coapte.

Mirosul capsunilor cu zahar, indelung pazite de MorMor, invadase deja poiana in care se tinea serbarea, si ultima ghicitoare i-a facut pe toti sa raspunda “Vrem si noi capsuni!!!”
Aplauzele au acoperit scena si doamna educatoare i-a laudat pe fiecare in parte. I-a invitat pe toti actorii si spectatorii sa manance capsuni si sa se racoreasca cu siropuri de toate felurile. Erau cu totii mandri ca serbarea a iesit atat de bine si le-au promis tuturor ca la anul serbarea va fi si mai frumoasa si mai gustoasa.